Viața noastră, în acest secol ce “va fi… sau nu va fi deloc”, este gestionată prin proiecte, exprimată de statistici. Proiecte personale, proiecte familiale, proiecte în comunitate, proiecte de țară, etc., suntem “asaltați” de proiecte și viața pare/este tare… aglomerată. Într-adevăr, prin/după proiecte vorbesc statisticile, frumoase, sustenabile, durabile dar… fără sentimente. Cifrele, mai mult sau mai puțin semnificative pentru fiecare în parte, sunt azi – mai mult ca oricând – “esența” existenței. Din păcate, de prea multe ori nu vedem chipurile ascunse în spatele cifrelor, trecem insensibili prin/printre statistici.

Pentru a marca ziua de 3 decembrie, dedicată persoanelor cu dizabilități, Centrul Școlar de Educație Incluzivă Sighetu Marmației a organizat duminică, la Galeria de Artă Vassiliev, proiectul educațional „Îmi pasă”, dedicat copiilor cu cerințe educaționale speciale.

Ziua Internațională a Persoanelor cu Dizabilități a fost proclamată de Adunarea Generală a ONU în 1992, prin rezoluția 47/3, pentru a marca încheierea Deceniului Națiunilor Unite dedicat persoanelor cu handicap (1983-1992).

Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), în prezent, peste un miliard de oameni, adică 15% din populația lumii, trăiesc cu anumite forme de dizabilitate, 80% dintre ei provin din țări dezvoltate, iar 50% nu au acces la sistem de îngrijire medicală. Și mai grav este că mai mult de 100 de milioane de persoane cu dizabilități sunt copii.

În țara noastră există peste 700000 de persoane cu dizabilităţi.

Sunt date statistice care, poate, la prima citire nu ne spun mare lucru, dar în spatele lor stă multă suferință. Iar suferința copiilor, din sufletul și mintea lor, este mult mai tristă, mai amară decât a celorlalți.